Din păcate, ultimul timp des aud “da ai voştri, da iaka ai noştri”… Societatea s-a destrămat… Păcat, nu am vrut să se ajungă la această…

Bine şi în alte ţări e aceeaşi problemă, să nu plecăm departe, vedem cazurile de ură interetnică în România, cu ungurii, iar în Ucraina vedem ura “haholilor” faţă de ruşi.

Bine că acolo e aşa, dar nu vreau să fie astfel şi în Moldova…vreu să fim …

La o discuţie cu un cunoscut, părerea acestuia mai jos.
Problema constă în faptul că al doilea Război Mondial (mai degrabă numa URSS-u) a lăsat în urma lui cîteva focare de aestea de ură. Israelu cu toată lumea arabă (asta-i o mică excepţie). Koreea de Sud versus Nord. Vietnamu o trecut cu chiu cu vai. Japonia de exem. n-are semnată pacea cu URSS n-o împărţit insulele după război. Sîrbii cu bulgarii – au problema cu Macedonia – similară cu situaţia noastră.

Şi tot aşa şi tot aşa. Ura asta inter-etnică, dezbinarea societăţii e un pas absolut normal cînd sunt conflicte puse deoparte. Era o chestiune de timp cînd ele au să apară din nou.

Vina se poate foarte uşor de aruncat pe generaţiile precedente care nu s-au impus să le ducă la un capăt.

Ce-i mai rău e că vină o să fie aruncată şi pe generaţia noastră dacă stăm ca oile şi nu rezolvăm asta cît mai avem vlagă în trupurile noastre.

Evident că drumu-i lung pu fiecare în parte şi fiecar are metodele lui de abordare a conflictului dat. Şi asta nu-i rău în principiu. Alta-i rău – ignorarea problemei. Trebuie să tindem spre o cale cît de cît mai solidară şi să rezolvăm problemele lăsate pe umerii noştri de moşnejii noştr inconştienţi.

Imagine: metro.co.uk